Schi de tura – Vladeasa

Posted on February 7, 2012 by romanian

Era al doilea weekend in care ma gandeam sa mergem in Muntii Retezat. Desi era vreme buna, zapada mare si instabila ne-a facut sa alegem Masivul Vladeasa si nu ne-a parut rau. Am pornit impreuna cu Cristina, Anca si Alin, am urcat cu masina pana la Cascada Rachitele si ne-am cazat la refugiul din amonte. Multumesc frumos pentru ospitalitate colegilor de la Salvamont Salvaspeo Vladeasa.

Conditiile sunt super, povestim un pic in timp ce gatim si ne punem repede la somn. A doua zi aveam planuri mari, alpine. Pornim abia la 10:30, ne facem si urme si in aproximativ 4 ore ajungem pe Varful Vladeasa, incluzand si sedintele foto. Zona este minunata, asa o liniste si o priveliste superba asupra Pietrelor Albe. Imi vine in cap, zona Stana de Vale unde o firma de inchiriat snowmobile a concesionat muntele. Pe traseele turistice sunt panouri care interzic trakkingul! INCREDIBIL!!! cica zona este rezervata pentru snowmobile. In anii trecuti am avut acolo experiente urate cand treceau pe langa mine cu peste aprox 60km/h si trebuia sa inhalez gazele de esapament.

Revin la Vladeasa, am inceput coborarea din varf, minunat, extraordinar, divin … plutim pe zapada. Coboram si panta abrupta imediat de sub creasta, cum vii spre Pietrele Albe. Imi tot amintesc de Anca care si-a invins frica si a schiat chiar bine in pulverul un pic umed. Apoi i-a placut asa de mult sa-si faca ea urmele in zapada, incat a afirmat ca nu mai vrea la partie.

Reveniti la refugiu, ne-am dus la somn relativ devreme pentru a doua zi intentionam sa urcam iar in creasta. Asa am si facut, acum avand urmele facute, in aprox 2.5 ore eram sus. De jos se vedea sus pe creasta cum zapada e spulberata de vant. “Ce fain!” zicem noi. Cand suntem la aproximativ 30m sub creasta ne loveste un vant extrem de puternic. Zapada spulberata simteam cum imi intra in nas. Asa ceva nu tin minte sa mai fi simtit. Ne adapostim dupa un bratud mic, dam pieile jos si ii dam la vale cat de repede. Ne regrupam si discutam de senzatia resimtita mai devreme. Inevitatbil candul ne zboara la: “cum o fi senzatia unui astfel de vant la 6400m altitudine?”

A doua zi cercetez situl inmh.ro, sectiunea indicele de racire care arata temperatura resimtita de corp, combinata din temp reala a aerului plus vant. Erau -32 grade! Am dat doua ture pe partia noastra iar Cristina a scos ca de obicei niste chipuri demne de coperta cataloagelor. Am facut si cateva filmari. Ne-am intors acasa cu zambetul pe buze dupa un sfarsit de saptamana super tare!

Posted in Ture de iarna | Tagged , | Leave a comment

Restante la postari pe blog

Posted on February 6, 2012 by romanian

Hai noroc la cei care mai arunca un ochi de acet blog. Din noiembrie 2011 n-am mai avut “chef” sa scriu pe unde am umblat si balaurit pe munti, dar revin. In ordine cronologica turele mai notabile de atunci au fost:

In weekendul prelungit de ziua nationala am fost in Muntii Fagaras. Am parcurs aproape integral Munchia Tunsului, am urcat Varful Serbota si am urcat sub Strunga Ciobanului. In prima zi vremea a fost superba, am balaurit mult, dar a meritat. A doua zi aveam in obiectiv si Custura Saratii dar ceata si chiciura depusa pe bolovani ne-a oprit. Mai multe detalii si poze gasiti la Cristina pe blog:

http://dincolodecortina.blogspot.com/2011/12/prima-mea-muchie-nordica-fagaras.html

De atunci am mai facut o tura de trakking pe Vf Piatra Graitoare, la prima ninsoare serioasa din acest sezon. Acesta a fost primul semn ca va fi zapada din belsug. IIIIHHHAAAAAA … a mai fost o tura la Pestera Ponorul Fiului si de inainte de Craciun pana in 2 ianuarie am fost de patrula la Vartop, unde am schiat de m-am plictisit pe moment de partii.

A mai urmat o tura noctura  cu Akos pe creasta Piatra Graitoare. Senin, multe stele, atmosfera linistita si multe grade sub zero. Extraordinar! Ziua urmatoare am urcat pe schiuri de tura sub Varful Bihoru, pe banda albastra. Aici am descoperit la limita zonei alpine o stana intr-o poienita, loc bun pentru bivuac cand vom reveni in zona la schi de tura.

Nu a trecut nici o saptamana si am revenit cu Alin sa incercam stana si zona schiabila. A nins enorm, s-a blocat circulatia in statiunea  Vartop. Ne afundam pe schiuri in zapada pana la genunchi. Am sapat o groapa si zapada era pana la piept. Urcand pe ceata sus in creasta, vantul a spulberat pentru cateva minute norii si am vazut bine zona, si cel mai impresionant e caldare imensa de sub Vf Bihoru. La cata zapada a cazut ne-am propus sa revenim acolo la schi de Pasti. Zapada pulver era ca faina, extraordinara, schiatul era … de vis. Din pacate nu am facut nici o poza.

A mai fost o tura sub Vf Poieni, ceata, zapada multa dar a fost fain sa respiram muntele. Si urmeaza descrierea unei ture de schi la Vladeasa care o voi detaila in amanunt.

Posted in Trecking, Ture de iarna | Tagged | Leave a comment

Trecking Muntii Vladeasa

Posted on December 9, 2011 by romanian

In utlimul weekend din noiembrie am fost impreunca cu colegii de club Timea, Andrei si Bogdan la Vladeasa. Ne-au cazat colegii de la Salvamont-Salvaspeo Vladeasa. Le multumesc! au o cabana, un refugiu si o zona foarte frumoase.

Traseul ales de noi a fost pana la Cascada Rachitele si retur. Privelistea din zona Pietrelor Albe a fost extraordinara. Mi-am propus sa revin la iarna pentru a face schi de tura. Seara am fost invitat de Nicu, baiatul celor de la Cabana Vladeasa la o cina. Sarbatorea in avans Sf Nicolae, primul lui salar ca si salvamontist si se zvonea ca ar fi la mijloc si o logodna. Am mancat de-mi era rau, trei feluri de mancare, bere plus desert, prajitura era prea buna, mult prea buna, am luat si la pachet.

A doua zi am urcat pe Varful Vladeasa. A fost o vreme excelenta. Cateva grade sub zero si o atmosfera limpede. Am vazut si Muntii Retezat!

Posted in Trecking | Tagged , | 2 Comments

Ziua Clubului 2011 la Rosia

Posted on November 25, 2011 by romanian

In weekend-ul 18-20 noiembrie am sarbautorit 30 de ani de existenta a Clubului de Speologie Cristal. Locatia: casa Mariuta, comuna Rosia, catunul Runcuri, sus pe deal. S-au organizat ture speo in Pestera Ciur Ponor, Ponorul Fiului si Pestera Craiului. Impreuna cu Raul am ales sa mergem la sarbatoare pe biciclete, si anume: cu trenul pana la Bratca si de acolo pedalat in sus spre Damis. Ne-au luat 2 ore si un pic pana la birtul de pe Albioara.

Sambata am facut un traseu foarte fain pe dealuri, cu semi ratacire, dat in Valea Runcsorului si urcat pana pe un deal, deasupra lacului Lesu. Seara sociala a iesti tare bine. Cantece si voie buna, si in locul traditionalului namol am inventat ceva nou: dansat, cantat si sarit pe capitele cu fan. Duminica am venit pe la Dobresti pe biciclete pana in Oradea. In mai putin de 4 ore am fost in Nufaru.

Posted in Speologie | Tagged | Leave a comment

Cu bicicleta pe Varful Bihoru

Posted on November 25, 2011 by romanian

Mi-am luat de ceva vreme o bicicleta buna. De mult imi doream una si vroiam sa ma dau cu ea pe munte. Asa ca am trecut la treaba. Attila face rost de un suport pentru biciclete, de prins pe masina. Gasca e formata din Raluca, Attila, Andrei si Marius. Pornim spre Vartop-Arieseni, ne cazam la baza Salvamont, ne speriam ca facem presiune mult prea mare in cazan, nu am reusit sa pornim incalzirea … si abia pe la ora 12-13 pornim pe noua partie de schi inspre obiectivul din acea zi, cel mai inalt varf din judetul Bihor.

Ba impingem bicicleta, ba mai pedalam si iesim sus pe creasta Piatra Graitoare. Pe varful cu acelasi nume un grup de turisit maghiari mirati de mijloacele noastre de transport, ne onoreaza cu 2 beri Borsodi. Continuam printre jnepeni, tinem creasta care urca si coboara, si ne apropiem de varf. De cate ori am ocazia sa subliniez ca din acest loc, varful pare atat de aproape, dar nu este deloc asa. Tin minte ca un pic inainte de ora 16 ajungem pe varf. Facem o mica cofetarie si consumam o doza de bere. Urmeaza cea mai tare parte a turei. Lunga coborare pe drumul folorestier care da jos in satul Arieseni. Luam toate hainele pe noi, caci temperatura era sub 0 grade si vantul sufla binisor. Pe coborare Attila face o pana dar remediem repede cu o camera de rezerva. Ochi ne lacrimau de la vant, toti muschii si articulatiile s-au scuturat pana la durere, dar a meritat coborarea pe cei aproximativ 1005 m diferenta de nivel.

Ajunsi la sosea, facem stanga in sus spre Vartop. Avem de urca aproximativ 250-300 m diferenta de nivel pe sosea. Se intuneca, si la cabana constatam ca toata tura ne-a luat un pic peste 6 ore. Urmeaza o seara sociala la Cabana Art, iar duminica dimineata am ajutat un pic la treburile “casnice” de la baza, apoi am mers doar cu Raluca si Andrei sa vizitam Groapa Ruginoasa pe bicicleta pe traseul cruce rosie.

Si pozele (nu am poze din trua de Bihoru):

Posted in Trecking | Tagged , | Leave a comment

Explorare si cartare in Pestera Raii

Posted on November 7, 2011 by romanian

Un telefon a lui Ovi Marcus, ne convinge sa mergem la cartat in Pestera Rai. Facem planurile la sedinta si ne stragem o gasca mare: Peter, Jancsi Tavasi, Radu, Stefan, Mircea, Tamas, Calin si Marius. La birtul din Beius si mai apoi la intrarea in pestera ne intalnim si cu echipa foto formata din Andrei Posmosanu, Claudiu Szabo si inca 3 fotografi. Chiar inainte de intrare ghidul Pesterii Meziad vine glont din sat in urma noastra si ne cam ia la intrebari ce facem noi acolo. Incercam sa-i explicam cine suntem, ce vrem sa facem si ca avem aviz de la custodele zonei. La auzirea cuvantului “aviz” se enerveaza rau de tot, schimba tonul si ne ameninta ca va veni cu politia. Il rugam sa faca intocmai, apucam sa-l intrebam cu cine am avut “onoarea” si pleaca cu coada intre picioare.

OK si acum la treaba. In pestera ne impartim in trei echipe: una la cartat galeria explorata acum doi ani, una la cautat galeia suspendata ramasa cu semn de intrebare de cand s-a explorat pestera, de prin 2002, si o echipa la vizita. Le iau pe rand. Tamas ne face o scurta initiere in cartare el nu incape in zona nou explorata. Asa ca impreaun cu Mircea si Stefan pornim sa cartam. Am luat aici 21 de vize, si astept cu interes harta si calculele sa vedem cati metri am strans. In finalul acestei galerii gasim si locum prin care vine apa, e tare stram, cu un curent de aer clar dar slab, cu diametru de aprox 20 cm, si roca vie.

Ne intoarcem si intre timp Tamas cu Radu identifica galeria cu intrarea suspedata pe care o cautau dar au fost opriti de o stramtoare. Luam ciocanul si reusim sa trecem facand suficient loc sa incapem toti. Supriza galeria continua mult, peste 100m. Tamas isi aminteste ca a trecut pe acolo cu Varex in 2002, cartam si aici, si intre timp Radu si mai apoi Mircea urca o diaclaza care da intr-o sala la baza unei cascade clare, roca era frumos spalata. Cartam si aici si luam altitudinea maxima atinsa aprox 455m , ceasul nu era calibrat de ceva timp. Vom suprapune cu harta de exterior, dar este foarte probabil sa fim foarte aproape de platou, adica sa iesim sus, afara. Mai ales ca galeria se termina cu zone de prabusiri, ca si cum am fi sub dolinenele din platou.

Estimativ am cartat in total peste 200m, si am lamurit semnele de intrebare, deci o tura productiva!

Posted in Speologie | Tagged | Leave a comment

Avenul din Sesuri

Posted on October 27, 2011 by romanian

O tura la care am visat de mult timp si pentru care ne-am pregatit la fel. In Avenul din Sesuri am trecut prima mea fractionare, aici am atins pentru prima data cota -100, aici am echipat la stagiul de TSA II si tot aici am dat testul la modulul tehnic al stagiului de Initiatori.

Deci la sfarsitul lunii septembrie ne stragem gasca foarte mare de la club si cativa invitati, in total 28 persoane. Obiectivul, cota de -220 a fost atins de 20 dintre participanti.

Mult, foarte mult echipament, logistica si iata ce a iesit. Prima echipa intra vineri seara si echipeaza pana la prapastie – putul de 30m. Prima echipa de vizita de sambata dimineata, echipeaza in continuare pana jos la activ. Sunt urmariti de inca doua echipe care ating cota de -200 si un pic. Mai sunt 2 echipe care viziteaza pana in sala Pagodelor plus o echipa foto care se opreste la lac cota -100. Tura echipei mele a durat ceva mai putin de 10 ore. Avenul este foarte spectaculos, galerii si puturi largi, sali  de mari dimensiuni, deci trebuie vazut de oricine practica speologia.

Duminica am mai intrat sa dezechipam de la primul put dupa sala cu lacul si am spalat echipamentul jos pe valea Garda Seaca.

Posted in Speologie | Tagged , | Leave a comment

Alpinism la Vad

Posted on October 21, 2011 by romanian

Weekendul care a trecut 16 oct, am facut o tura la catarat la Vadu Crisului. Gasca foarte mare de la club. Asa ca ne-am impartit dupa cum urmeaza: o echipa a facut Soros 3B, alta a facut Trandafirul Salbatic 4A, altii au catart in soare la Peretii Zanelor, sus in anfiteatru, Anca, Toni si cu mine am urcat Traseul Fetelor in zona La Terase, unde au venit si cei mai proaspeti cataratori ai Cristalului si au incercat traseele de escalada. Lumea s-a simtit tare bine si asta conteaza cel mai mult.

Pozele cu peisaje facute de Tavasi Jancsi:

https://picasaweb.google.com/111268432818688908023/16OctVaduCrisuluiRev?authkey=Gv1sRgCP6t0eKg7sb65wE&feat=email

Posted in Alpinism | Tagged , | Leave a comment

Toamna in Padis

Posted on October 20, 2011 by romanian

Se anunta un weekend linistit, cu o vreme superba de toamna in Padis. Am fost de patrula impreuna cu Mircea Galu. Ne-au insotit sotia acestuia Monica si Anca. Am facut si un plan simplu de bataie. Sambata cat mai de dimineata sa mergem in Pestera Neagra pana la sifonul final. Evident n-am reusit sa pornim de la refugiu mai repede de ora 10 asa ca Mircea a ales sa nu mai intre, doar eram in patrula si trebuia sa fie cineva disponibil sa intervina. Ma simteam ciudat sa merg doar in echipa de doi intr-un aven de peste 100m, dar ne-am dovedit o echipa eficienta.

La ora 11 intram in aven gata echipati cu corzile filate in 2 banane. Eu echipez, Ancuta ma urmareste indeaproape si totul merge struna. Constat ca nu-mi prea ajung placutele asa ca in partea de jos fac economie, adica un cap de put deloc expus, fara mana curenta. Pestera e tare faina, roca neagra si jos un meandru “ca cel de la AquaParc”. In o ora si 30 minute suntem la oglinda sifonului final si la intoarcere mergem foarte putin pe un afluent de dreapta. Si aceata portiune de jos este tare frumoasa. Si pornim in sus … vreau sa ma tin de estimare initiala … maxim 4 ore. Facem si un picnic inainte de sala mare … si la ora 14 suntem afara … deci 3 ore … SUPER. Bravo Anca! … acuma nu ma puteam lauda pe mine asa ca … :) Nu stiam dinainte fisa de echipare, am pus corzile oarecum intamplator. Ne-au ajuns la marele fix. Inclusiv ordinea in care le-am folosit.

Restul zilei il petrecem intinsi la soare, seara mergem la Delu la Cabana Cetatile Ponorului. Duminica Mircea vine cu idea sa facem Valea Cetatilor direct pe firul vaii. Excelent. Va recomand sa intrati pe vale din dreptul podului peste Deversor. Pana acolo e doar o mica jungla. De aici valea are aspect de canion, se poate face la liber totul. Sunt cateva marmite si saritori mici. Ne intersectam cu turistii care vin pe traseul marcat, dar noi continuam descatarand bolovanii/saritorile din vale. Intram sub portal si strabatem galeria pana la iesirea in dolina III. Aici suna Adi Marin, clarrr … alarma! un grup de elevi s-au introsi mai putin la autocar. Mai exact la Focul Viu, doi dintre ei au luat-o exact opus rutei pe unde s-au intors toti si au coborat in Poiana Florilor, Cantonul Pauleasa si mai apoi inspre Pietroasa. Ma tot gandesc cum poti sa o iei “pe scurtatura” in directia total opusa de restul grupului de peste 25 persoane.

Ajunsi in Glavoi ne intalnim cu doamnele profesoare agitate, nervoase, stresate, crizate  si cu gura mare care se intretineau cu Brijan. El le repeta intr-una ca ele sunt de vina si incerca sa le convinga ca el este de la Salvamont. Am pornit dupa copii, evident nu i-am intersectat nici la Intre Ape nici la intersectia drumului de Galbena cu drumul de Boga … fiind indrumati spre Pietroasa de unde i-a recuperat autocarul. Asa ca am facut o plimbare, Mircea in Toyota eu pe jos pe traseul turistic de la Intre Ape pana la punctul de Belvedere de pe drumul care te duce la Pauleasa – Galbena – Arieseni.

Si cateva poze:

Posted in Speologie | Tagged , , | Leave a comment

Alpinism in Retezat – Peretele Bucurei

Posted on October 20, 2011 by romanian

In ultimul weekend din septembrie am facut o tura de catarat in Muntii Retezat, mai exact in Peretele Bucurei, traseul 25 Octombrie gradul 3B clasic. Am ajuns dupa ora 12 in Poiana Pelegii. Deci am ales varianta de mers mai mult cu masina si de urcat pe jos o diferenta de nivel mai mica. Din cate tin minte in jur de ora 2 AM ajungem la Lacul Bucura 2045m alt. Era o vreme superba, senin, luna nu tin minte cat de plina era, dar puteai merge si fara frontala, si adia un vant usor rece, de inceput de toamna.

Am dormit afara pe malul lacului, in dreptul refugiului Salvamont. A doua zi, ne-am mobilizat greu, probabil din cauza oboselii, dar eram increzatori ca vremea va tine toata ziua cu noi … si asa a fost. Cred ca pe la ora 11 am pornit spre perete. Mi-am dat seama ca am uitat in portofel, in masina schita cu traseul si Toni printase “toate” topourile traseelor din zona, dar al nostru nu era. La cat l-am studiat si rumegat, stiam ruta pe dinafara. Din Saua Bucurei traseul pare ca o lama de stanca foarte ascutita, dar cand te aproprii devine mai prietenos. Ajungem la baza lui si incepem sa cautam placuta care marcheaza intrarea in traseu. O gasim dupa o mica cercetare la baza peretelui.

Eu pornec cap de coarda avandu-i ca secuzi pe Toni si pe Timea. In urma noastra, pe tot traseul au fost Radu, Georgica si un prieten de-a lui Radu al carui nume imi scapa. Traseul nu este greu, dar zona si altitudinea la care te afli il face sa fie o adevarata placere. Asigurarile sunt poate cam rare si precare pentru un catarator obisnuit cu traseele de escalada foarte bine asigurate. In plus roca se preteaza excelent la folosirea asigurarilor mobile. Noi n-am folosit pentru ca nu aveam. Prima regrupare am facut-o la un piton si un colt de stanca. In lungimea a doua a fost un horn superb. Lungimea 3 foarte usoara. Apoi doua lungimi mai scurte, care se pot lega dar aici sunt pasii cei mai grei. Pe schita zice ca sunt de 5 respectiv 6 la liber.

Lumea de jos din poteca se vedea atat de mica. Ma tot intreb oare cum ne vedeau ei pe noi sus in perete. Colegul din echipa lui Radu scoate un bolovan mare si cade odata cu el, fara nici o urmare serioasa dar ne speriem toti de sunetul produs la prabusirea bolovanului. Ultimele doua lungimi sunt pe creasta care te scoate sub Varful Bucura II. Traseul ne-a luat aprox 4:30 primei echipe si un pic peste 5 ore echipei doi. Am fost pentru prima data in asemenea traseu, am savurat fiecare moment. Granitul din Retezat este un loc de joaca excelent, iar de acest masiv sunt indragostit de mult timp.

Si acum pozele:O mica greseala tehnica, eu sunt autorul! Oare despre ce o fi vorba?

Posted in Alpinism | Tagged , | Leave a comment