Era al doilea weekend in care ma gandeam sa mergem in Muntii Retezat. Desi era vreme buna, zapada mare si instabila ne-a facut sa alegem Masivul Vladeasa si nu ne-a parut rau. Am pornit impreuna cu Cristina, Anca si Alin, am urcat cu masina pana la Cascada Rachitele si ne-am cazat la refugiul din amonte. Multumesc frumos pentru ospitalitate colegilor de la Salvamont Salvaspeo Vladeasa.
Conditiile sunt super, povestim un pic in timp ce gatim si ne punem repede la somn. A doua zi aveam planuri mari, alpine. Pornim abia la 10:30, ne facem si urme si in aproximativ 4 ore ajungem pe Varful Vladeasa, incluzand si sedintele foto. Zona este minunata, asa o liniste si o priveliste superba asupra Pietrelor Albe. Imi vine in cap, zona Stana de Vale unde o firma de inchiriat snowmobile a concesionat muntele. Pe traseele turistice sunt panouri care interzic trakkingul! INCREDIBIL!!! cica zona este rezervata pentru snowmobile. In anii trecuti am avut acolo experiente urate cand treceau pe langa mine cu peste aprox 60km/h si trebuia sa inhalez gazele de esapament.




Revin la Vladeasa, am inceput coborarea din varf, minunat, extraordinar, divin … plutim pe zapada. Coboram si panta abrupta imediat de sub creasta, cum vii spre Pietrele Albe. Imi tot amintesc de Anca care si-a invins frica si a schiat chiar bine in pulverul un pic umed. Apoi i-a placut asa de mult sa-si faca ea urmele in zapada, incat a afirmat ca nu mai vrea la partie.



Reveniti la refugiu, ne-am dus la somn relativ devreme pentru a doua zi intentionam sa urcam iar in creasta. Asa am si facut, acum avand urmele facute, in aprox 2.5 ore eram sus. De jos se vedea sus pe creasta cum zapada e spulberata de vant. “Ce fain!” zicem noi. Cand suntem la aproximativ 30m sub creasta ne loveste un vant extrem de puternic. Zapada spulberata simteam cum imi intra in nas. Asa ceva nu tin minte sa mai fi simtit. Ne adapostim dupa un bratud mic, dam pieile jos si ii dam la vale cat de repede. Ne regrupam si discutam de senzatia resimtita mai devreme. Inevitatbil candul ne zboara la: “cum o fi senzatia unui astfel de vant la 6400m altitudine?”

A doua zi cercetez situl inmh.ro, sectiunea indicele de racire care arata temperatura resimtita de corp, combinata din temp reala a aerului plus vant. Erau -32 grade! Am dat doua ture pe partia noastra iar Cristina a scos ca de obicei niste chipuri demne de coperta cataloagelor. Am facut si cateva filmari. Ne-am intors acasa cu zambetul pe buze dupa un sfarsit de saptamana super tare!





































